deghelase

Ultima mpoezie

In poezie on noiembrie 13, 2009 at 2:48 pm

Ultima mpoezie vine de fiecare data prea tarziu

cand incepi sa scrii mpoezii e o treaba groasa

ca atunci cand visezi ca inoti inainte sa stii ca inoti

si dai ca prostu din brate pe cuvertura

si cuvertura, sau salteaua mai bine, te tine la suprafata

sa nu te ineci in visul tau.

Sa scrii mpoezii e scary end boaring

ca un mistretul cu coltii de argint si coama de argint si copite de argint

tropaind pe cuvertura ta

Ei ce zici de asta?! ce zici de asta…

Nici tu nici el nu stie sa inoate, si doar tu scrii mpoezii

 

 

TestIQulul poporului Roman 2009

In 13873663, cercetatari on noiembrie 13, 2009 at 9:55 am

Sunt intr-o dilema morala si practica. http://www.iq-test.ro/iq-test/?q=completed ia linku asta, dar inainte ia lincu asta imgad

http://www.iq-test.ro/iq-test E un test de inteligenta pe care am decis sa mi-l fac, ca si-asa nu mi-am mai luat IQ-ul de mult. Bun, e drept ca nimeni nu zicea ca e gratis, dar dupa ce am stat si am stat m-am gandit, m-am chinuit, am pus raspunsuri la misto, ajung la partea cu rezultate (primu link). Si-acuma incepe morala, Este drept ca eu sa dau un sms care-mi promite un lucru ce se poate intampla sau nu? Adica ei pot sa imi trimita un SMS cu aceeasi basina. Nea… 142, sa fie. Apoi e drept sa dau 3 euro pe promisiunea lor ca o sa-mi trimita rezultatul testului.

Sunt cumva constrans, pt ca m-am chinuit si e vorba de mandria mea, dar nu sunt sigur de dreptatea lor. In al doilea rand sunt constrans de altceva, nu mai e vorba doar de inteligenta mea, ci de inteligenta neamului. Testul acesta iti da si rezultatul unei comparatii cu alti oameni din alte neamuri. Asa ca e fun sa aflu ca am IQ mai mare decat Iury din Ingushetia sau varul lui de pe vapor, acum.. aproape de Rio.

asa ca nu o sa dau 3 euro pe o promisiune oricat de etica pare sa fie. Desi, pe de alta parte…

PS. am lasat ca prostu’ linkul de la testul meu. Adica are si codul (AJA) pe care daca vreti puteti sa-l trimiteti voi prin SMS ca sa aflati “informaţii despre cum vă situaţi în cadrul populaţiei umane” despre cum ma situez io mai exact. he he

Sedinta la Herr Professor M.

In Sedinte, poezie on noiembrie 13, 2009 at 9:13 am

-Buna ziua, cum facem astazi, vorbiti voi sau vorbesc tot eu
-Nimeni nu zice nimic, nimeni nu a zis.
-Bine, atunci o sa vorbesc tot eu Dar voi ce ati mai facut
-Nimeni nu a facut nimic, nimeni a zis.
-Dar mi se pare mie, sau voi sunteti posomorati aratati de parca ati fi posaci Va sperie spectrul noii gripe sau sunt alte cauze
-Dar eu nu sunt posac, raspunse in sfarsit cineva.
-Da Incep sa vorbesc daca voi nu ziceti nimic Dar rau faceti Bun  Incepeam data trecuta Dar daca nu are nimeni nimic de prezentat
-As putea sa prezint eu, am gasit o legatura intre Nichita Stanescu si un cantec pe care-l canta un prieten de-al lui, un pictor, i-am uitat numele, si la un momentdat, chiar nichita incepe sa cante, intr-o emisiune la televiziune, am inregistrarea
-Nichita Stanescu Nu Cu pictorul Dumitrescu Nu Dar ceea ce vrem noi sa facem aici este altceva Sigur ma intereseaza modernismul Poeticile avangardiste ale secolului XX (…) Nu va inchipuiti un artist care sta deasupra lumii sale Da exista Unul dintre acestia e Picasso Dar pe cat de genial pe atat de de neincredere El este tot timpul deasupra lumii acestea Pe de alta parte miscarea aceasta paroxistica a formelor artificiale (…) Ochiul multor poeti dar sunt poeti influentati de pictori, cine, propriu-zis experimenteaza Ochiul acesta devine un instrument perfectionat
-Se poate?
-Da sigur, intrati
-Asa intra primul membru al sedintei.
Ochiul acesta devine un instrument perfectionat ce poate sa urmareasca cele mai fine modificari in perceptie
-Mai aveti scaune libere
-Da Ramaneti, ramaneti
mai mult decat atat corpul devine un intreg sistem asemanator dar imaginatia slabeste pentru ca corpul nu poate tine ritmul cu aceste schimbari parazitare
-Parazitare…
si cei mai mari poeti programeaza aceasta miscare a negatiei dar tine de melancolic sa fabrici un obiect frumos
-Mai aveti un loc liber
-Desigur intrati, daca mai aveti unde sa stati
obiect frumos in care individul risca sa nu se mai identifice de multe ori nici artistul nu se mai recunoaste in sine
-Poc! zise primul membru al sedintei dupa ce se transforma intr-un cartof
la unii poeti mai putin radicali Sunt poetii evrei din Romania nu mai mici sau mai neinsemnati ca cei din Apus se intalneste ideea in diferite ipostaze
-Poc, zise si al doilea, spre frica secretarului de redactie care nu voia sa i se intample acelasi lucru. Asa ca stranse mai tare pixul intre degete si continua
se recunoaste la Ilarie Voronca si Victor Brauner care fac pictopoezie
-”Pictopoezianuepoeziepictopoezianuepicturapictopoeziaepictopoezie” ceea ce facu alte trupuri sa se suprasatureze in amidon de tuberculi. Poc Poc Poc
Dar pictopoezia chiar si cand are de a face cu o pletora de metafore
care recunoaste obiectivitatea propriei poezii
in obiectivitatea universului
-Poc, mai ramasesera doar secretarul de sedinta si ultima venita Maicuta din Colt, ingemanati de dorinta lor de a nu deveni cartofi.
Asta e voronca dar ideea aceasta a perceptiei anti-identificare
dar poezia aceasta are un aspect melancolic
-Poc! maicuta lasa loc unei mandrete de cartof cu tichiuta neagra.
Secretarul ramasese singura persoana umana si continua sa scrie, constientizand ca tocmai scrisul acesta performat de el este singura lui scapare.
Si dupa ce a scapat doar cu un picior atins, sontac-sontac cobori trei etaje pana la secretariat, plin de speranta ca o sa poata fi primit la master desi nu a dat examen. carand pe umar micul cartof timid, cu tichiuta neagra. Pe scari calca intr-o pletora de cartofi.