l’homme qui amait les femmes est finalement mort
tocmai voiam sa-mi amintesc un vis.
in care eu cu ea stateam pe marginea unui drum pietruit.
si unde a venit el.
si ea a fost trista,
si el a incercat sa glumeasca,
si eu am fost trist si gelos
si toata lumea a fost trista la final.
apoi a venite o alta ea,
si a fost randul ei sa fie trista de data asta.
cu totii eram tristi in incrancenarea noastra.
si ultima venita vorbea prostii,
intreba daca apa merge si de ce nu o opreste nimeni.
si el era trist si nu ma privea,
si eu il uram.
acolo pe marginea drumului.
nu a plecat nimeni.
aici doar se vine, cum ar spune cineva.
si-apoi mi-am dat seama de cat de slabe sunt cuvintele cand vrei sa-ti amintesti asta.
ceva din marginea aia a drumului ramane totusi
si am vorbit cu tine, si futu-i ca mi-am amintit ceva
asa ca cuvantul, mai femee, e bun doar ca sa zica chestii
si nicidecum sa-ti amintesti cu el
tocmai voiam sa-mi amintesc un vis. in care eu cu ea stateam pe marginea unui drum pietruit. si unde a venit el. si ea a fost trista, si el a incercat sa glumeasca, si eu am fost trist si gelos si toata lumea a fost trista la final. apoi a venite o alta ea, si ea a fost trista de data asta. cu totii eram tristi in incrancenarea noastra. si ultima venita vorbea prostii, intreba daca apa merge si de ce nu o opreste nimeni. si el era trist si nu ma privea, si eu il uram. acolo pe marginea drumului. nu a plecat nimeni. aici doar se vine, cum ar spune cineva. Emilian Ghelase: si-apoi mi-am dat seama de cat de slabe sunt cuvintele cand vrei sa-ti amintesti asta. ceva din marginea aia a drumului ramane totusiEmilian Ghelase: si am vorbit cu tine, si futu-i ca mi-am amintit cevaEmilian Ghelase: asa ca cuvantul mai femee e bun doar ca sa zica chestiiEmilian Ghelase: si nicidecum sa-ti amintesti cu el
Adrian Haidu: iar ai fumat?
Adrian Haidu: imi cer scuze
Emilian Ghelase: nu
Adrian Haidu: da
Adrian Haidu: hai trimite-mi sa citesc si eu
Emilian Ghelase: e nu te influenteaza ma?
Emilian Ghelase: nu nu am fumat
Adrian Haidu: o sa facem noi ceva frumos, nu conteaza ca a trecut tmpul
Emilian Ghelase: dar nushh de ce ma intrebi asta
Adrian Haidu: pentru ca trimiti de doua ori
Emilian Ghelase: ai citit ce am zis de manea?
Adrian Haidu: am lasat si comment
Emilian Ghelase: acuma MA UIT
Emilian Ghelase: PULA MEA
Adrian Haidu:
Emilian Ghelase: 2 STELE
Emilian Ghelase: ?
Adrian Haidu:
Emilian Ghelase: ITI DAU IGNORE
Adrian Haidu: stai ca ma duc sa fumez
Adrian Haidu: mai bine cu doua stele in plus decat pe zero
Emilian Ghelase: N-AI INTELES NIMIC
Emilian Ghelase: neo avangarda n-are nimic, dar nimic de-a face cu avangarda (onirism, suprarealism)
Emilian Ghelase: dupa cum ai vazut aia e din 50-60
Emilian Ghelase: nu avangarda sitorica din 1907-20 si ceva
Emilian Ghelase: ah
Emilian Ghelase: e greu de explicat, pt ca mi-e lene
Emilian Ghelase: oricum nu ai dreptate
Emilian Ghelase:
Emilian Ghelase: serios. nu ai
Emilian Ghelase: si tastatura ta e serializata, dar o prietena a expus o tastatura intr-o galerie de arta
Emilian Ghelase: cu numele ei
Emilian Ghelase: nu i-a facut nimic
Emilian Ghelase: si a botezat-o “singuratate”
Emilian Ghelase: atat
Emilian Ghelase: atunci devine arta
Adrian Haidu: asta e altceva
Emilian Ghelase: maneaua isi recicleaza structural si chiar formal (versuri, etc)
Emilian Ghelase: de aia sunt ready made
Adrian Haidu: cand o sa vina un manelist si o sa cante cu filamornica o sa devina clar arta
Emilian Ghelase: plm
Emilian Ghelase: nu
Adrian Haidu: tu vorbesti despre o intentie
Adrian Haidu: tu dai o intentie
Emilian Ghelase: nu, despre realizare
Adrian Haidu: pe care maneaua nu o are
Emilian Ghelase: o are in practica
Emilian Ghelase: are toate trasaturile artei avangardiste
Emilian Ghelase: asta e shpilu
Emilian Ghelase: si totusi, este?
Adrian Haidu: pai ori avangardism ori neoavangardism ca ma zapacesti
Emilian Ghelase: avangardiste ca tipologie, de aia i-am pus “arta” in fata
Emilian Ghelase: nu ca secventa temporala din istoria artei
Emilian Ghelase: da voi la galati ce sa stiti
Emilian Ghelase:
Adrian Haidu: Leonid Dimov si Dumitru Tepeneag
Adrian Haidu: astia sunt discutati si ca neoavangardisti
Emilian Ghelase: ce ie cu ei
Emilian Ghelase: da?
Emilian Ghelase: e cacat
Adrian Haidu: si daca-mi spui tu mie ca dimov nu e oniric
Emilian Ghelase: o fi
Emilian Ghelase: dar romanii sug pula
Emilian Ghelase: putea sa faca aia cu 60 de ani mai devreme
Emilian Ghelase: neo-avangardist e Allain Robbe-Grillet
Adrian Haidu: noi la galati stim ca arta se defineste cel mai bine prin intentie si context
Emilian Ghelase: cati poeti contemporani lui dimopv
Emilian Ghelase: scriau oniric?
Emilian Ghelase: numeste-mi unul, canonic
Emilian Ghelase: si maneaua nu are intentie?
Emilian Ghelase: cantec de pahar: cantec de jale (ca sa jeleasca ala mai bine)
Adrian Haidu: da, dar nu intentie neovangardista
Adrian Haidu: ci pop-culture
Emilian Ghelase: intentia artei se grupeaza ea pe clase si genuri, scoli sau orice altceva
Emilian Ghelase: ?:”
Adrian Haidu: da
Adrian Haidu: asta e principalul criteriu
Emilian Ghelase: eu nun cred
Adrian Haidu: te inseli
Emilian Ghelase: io vreau sa fac obiectul asta arta
Adrian Haidu: poate la bucuresti e altfel
Emilian Ghelase: si il fac, asa cum sunt influentat
Emilian Ghelase: din exterior
Emilian Ghelase: asta e altceva
Adrian Haidu: dar orice curent aducea ceva nou la capitolul intentie artistica
Emilian Ghelase: nu vrea, nu intervin cu absolut nimic in a-l face arta bizantina
Emilian Ghelase: sau japoneza
Adrian Haidu: de exemplu intentia realismului socialist era cu totul alta fata de intentia realismului
Emilian Ghelase: era arta. punct
Emilian Ghelase: ambele
Emilian Ghelase: eu vreau sa scriu un roman
Emilian Ghelase: asta e intentia mea
Emilian Ghelase: sau sa scriu ceva, indiferne d e gen
Emilian Ghelase: sa spun o poveste
Emilian Ghelase: apoi societatea, cultura imi preia intentia
Emilian Ghelase: si o transforma in ceva
Emilian Ghelase: ce poate fi roman realist
Emilian Ghelase: sau poezie onirica
Emilian Ghelase: o sa-ti trimit mai incolo, dupa ce copiez, un fragm. din barthes
Emilian Ghelase: unde animalul ala trece de distinctia norma./forma
Emilian Ghelase: scuze
Emilian Ghelase: forma/continut
Emilian Ghelase: transformand-o in triada
Emilian Ghelase: _a
Emilian Ghelase:
Emilian Ghelase: cu termenii: :Limba: stai ma ca tu vorbesti de altceva. intentia inseamna cu ce scop se produce arta. daca folosesti o tastatura ca sa scrii pe mess nu e arta, daca iei aceiasi tastatura si o pui in muzeu e arta
Emilian Ghelase: asa
Emilian Ghelase: adica e doar o intentie
Emilian Ghelase: una singura
Emilian Ghelase: in a transforma ceva in altceva
Emilian Ghelase: arta de exemplu
Emilian Ghelase: ca un fierar care vrea sa faca un gard din fier forjat
Emilian Ghelase: el inainte de a lucra efectiv pe fier
Emilian Ghelase: vrea sa faca gardul
Emilian Ghelase: apoi ii iese un GARD din Fier, forjat, Victorian
Emilian Ghelase: stilul, abia la urma
Emilian Ghelase: si e strain de intentie
Emilian Ghelase: sau gard neo-avangardist
Emilian Ghelase: si oricum am dreptate ca-s mai gras
Emilian Ghelase: ca tine
Adrian Haidu: hai sa fim seriosi
Emilian Ghelase: da
Emilian Ghelase: sunty
Emilian Ghelase: sunt
Emilian Ghelase: “florin scrie un roman”
Emilian Ghelase: el scrie, nu un anumit roman particularizart
Emilian Ghelase: ci pur si simplu un roman’
Adrian Haidu: daca un fierar face un gard de fier forjat in stil victorian e arta, pentru ca stilul ala e deja considerat artistic, pentru ca altii l-au considerat asa
Emilian Ghelase: si inainte de asta el doar Scrie
Adrian Haidu: nu inventeaza el stilul victorian
Emilian Ghelase: nu zic asta
Adrian Haidu: tu spui ca manelistii inventeaza o avangarda
Emilian Ghelase: ci ca inainte de a construi intr-un anume stil,: eu zic ca intentia e independenta
Emilian Ghelase: adica nu intentionezi sa creezi neo-avan
Emilian Ghelase: ci pur si simplu sa faci ceva
Adrian Haidu: nu, tu zici ca toate tastaturile sunt opere de arta, ceea ce e absurd, grasule
Emilian Ghelase: nu asta ziceam quaiw
Emilian Ghelase: quaie, pardon
Adrian Haidu: te rog, “domnule coaie”
Emilian Ghelase: disputa a pornit de la Intentie
Emilian Ghelase: si cum o vedeti voi in galati, te rog, “domnule coaie”
Emilian Ghelase: si eu spun ca intentia e independenta de ceea ce tu ai desemnat ca o intentie orientata spre un anume stil
Emilian Ghelase: adica daca vrei sa scrii un roman victorian acum
Emilian Ghelase: nu o sa scrii in veci aia, ci un roman, romanesc, contemporan
Emilian Ghelase: oricum te pun pe blog
Emilian Ghelase: te rog, “domnule coaie”
Adrian Haidu: mah, ce spui tu e vag, de asta nici nu poti sa aplici pe manea
Emilian Ghelase: ba da
Emilian Ghelase: bine, ce am incercat eu de fapt sa fac
Emilian Ghelase: e sa arati ca poti prelua o serie de trasaturi
Emilian Ghelase: si sa le aplici altui produs cultural si sa functioneze
Emilian Ghelase: chiar daca maneaua nu are “intentia de a fi neo-avangardista”
Adrian Haidu: pai ai putut asta?
Emilian Ghelase: pai da
Emilian Ghelase: are o serie reptabila de trasaturi
Adrian Haidu: pe care eu am sustinut cu exemple ca nu sunt nici definitorii, nici exacte
Adrian Haidu: despre care*
Emilian Ghelase: si conform rationamentului astuia (daca a=b si b=c ===> a=c)
Emilian Ghelase: da. dar ai sustinut prost
Emilian Ghelase: si nici macar nu esti gras
Emilian Ghelase: te rog, “domnule coaie”
Adrian Haidu: mda
Emilian Ghelase: da
Emilian Ghelase: oricum, dupa discutia de azi nu tre sa ne mai masturbam
Emilian Ghelase: ca a fost sexy si incitant de ajuns
Adrian Haidu is typing…
Adrian Haidu: nu mi-ai demonstrat in niciun fel ca am gresit vorbind despre caracteristicile alea
Emilian Ghelase: da
Emilian Ghelase: deci tu tot tre sa te masturbezi
Emilian Ghelase:
Emilian Ghelase: plm
Emilian Ghelase: uratule
Adrian Haidu: nu sunt urat, acum imi sta parul foarte cartarescian
Sunt unii oameni, cand si cand, ce nu imi inteleg aplecarea asupra manelei.
Sa recapitulam: Avangarda 1920, pe-acolo
Neo-Avangarda, (marcel duchamp, prin ambele umbla) i se putea spune chiar “Papa al” dupa modele bine-cunoscute. Reciclarea ready-made-ului cam in aceeasi maniera. Pune mare pret pe BAN. vezi Merda d’artista, sau operele lui Ives Klein. Arta=obiect. adica scoatem ceea ce fetishizeza ca arta din obiectul artistic. Deci poate fi serializata, hiper-evaluata, reprodusa la infinit. Reproducerea la infinit are insa regulile ei, adica e la infinit minus 1, nu plus unu cum faceam in jocurile copilariei. adica tre sa pastreze amprenta, semnatura, autorului.
Anii 90, 1990. Undeva-n Balcani (ceea ce e discutabil) sau in Romania, apare Maneaua. De remarcat concertele de la sf. anilor 80 de la sala palatului cu Adrian Copilul Minune (miss piranda, se gasesc pe youtube. www.youtube.com).
Maneaua este reprezentarea tuturor trasaturilor (neo)-avangardei: Serializare, produs non-fetisizat (vezi cautarea unui cantec mereu nou, “pe aia noua o stii?”), hiper-valorizat (Vezi Adrian Copilu Minune ingropat in bani pana la genunchi/glezne). Ready-made-ul este insa trasatura dominanta a manelei. Daca prin asta preferati sa intelegeti clisee, e ok.
Valoare estetica? Adunci daramam totul, puritate a stilului, la fel. Fara a fi snobi degeaba, prin ce kata-katarsis treci cand vezi Gioconda cu mustata, sau pisoarul, sau o bucata de sticla peste care s-a asezat praful, sau mai mult un tub cu 50 cc de aer de Paris?
Intre ultimele mele preocupari, pentru a trece de corporalitatea precedenta, se numara si aplicabilitatea conceptului de ready-made la literar. Despre Duchamp & Nouveau Roman alta data. Acum am gasit aici un fragment reprezentativ: colaj de portugheza (?) – engleza. Nu am inteles nimic. Poate hiba o fi intr-insa dintru inceput.
Quanto entrei com estes termos: burroughs cutup technique, o resultado foi: “Burroughs cutup technique and computer software to be installed in the root directory. Is the directory where you want me to be a good role model – for your – wireless network? With Windows XP. SP2 RC1 how did you get that lonely and depressed people are more likely to be left to the market? For lemons: Quality uncertainty and THE Brain: show the same data set in the Middle East, www. spme. net cgi-bin wiki. pl k k k- Katy k walker. Html k did k contain fictitious discussion? Or a replatting of the property, tax division is responsible for the content of the Universe. In a Nutshell by Stephen Hawking. And the Mind of the New York Times The International Herald Tribune. The worlds Ugliest Dog Contest. K did did NY LOTTO results results below results: from tests of a Two- dimensional array. Of integers: as SUMS of SQUARES of polynomials) and quadratics PDF.” http://www.rmil.blogspot.com/
Plus o definitie a laptelui contemporan de la John Cage: (John Cage, Communication – orig. 1958 – in Silence: Lecture and Writings. Londra Marion Boyars). Ceva ani mai incolo avea si Tudor Vianu definitia celebra printre unii dintre noi “Opera este produsul finalist şi înzestrat cu valoare al unui creator moral care, întrebuinţând un material şi integrând o multiplicitate, a introdus în realitate un obiect calitativ nou (…) [Acest obiect] este imutabil original şi ilimitat simbolic în cazul operelor artei.”
1. Apa din dus iti intra-n toti porii, in toti porii tai frumosi
voiam sa zic.
Priviti-o cu totii cum apa din dus ii intra-n toti porii ei frumosi!
Ce, te-ai speriat ca la o vorba a mea
c-o singura vorba, peretii s-au scurs ca apa pe pielea ta
si ca brusc toata lumea a aparut sa te vada?
Privirile lor iti intra-n toti porii mult mai frumosi decat ochii lor
2.
of, eu sint o femeie atit de trista
acum o sa incep sa scriu mult si o sa fii nevoit sa ma citesti
sau daca nu poti sa inchizi fereastra si sa dai ignore
nu stiu, poti sa faci orice
sint atit de trista
si ma gindesc la o multime de lucruri
o data eram la o masa intr-un bar
cu niste prietene
El: scrie scrie, te ascult
si a venit un presupus surdo-mut
stii tu
un nene care-ti pune pe masa o multime de nimicuri
lanternute cu luminite colorate
pachete de carti de joc
alifie chinezeasca
brelocuri
seturi de pixuri
mai si a venit omu’ ala
si a inceput sa le insire pe masa
toate prostioarele
si prietenele mele ca de obicei
dadeau ochii peste cap
ca ce pana ma-sii poti sa faci in momente d-astea
te uiti in tavan
si ne-a pus pe masa
pe linga prostioarele de rigoare
o ratusca de plus
cu un cioc de plastic
care macanea daca o apasai pe burta
vai si era atit de strimba
si de desfigurata
i se desprinsese ciocul intr-o parte
si macanea infundat
asa ca si cind ceva se stricase in ea
asa ma simt si eu
ca ratusca aia
la dracu
si acum mi-e frig de mor
si cred ca ma duc sa-mi caut o bluza
El: da
dar iti mai povestesc dupa
si gata
the end of the line
nu cred ca mai exista vreu atelier de reparat jucarii in lumea asta
si daca sint jucarii care nu mai pot fi reparate
asta e, ramin cu handicapul
si sint hidoase si toti copiii se sperie de ele
si astia mai mari rahat
El: ma duc sa fumez
bine
eu ma duc sa fac pipi in acest caz
asa
doamne este atit de frig
atit de frig
ce prostie nici nu stiu de ce-ti zic toate astea
nici nu stiu cine esti
stiu doar ca o sa innebunesc daca nu vars tot in fereastra cuiva
stii poate ca e mai bine ca nu te cunosc
3.
buna dimineata
spun de pe acum
sa te gaseasca
cand te trezesti
pentru ca eu probabil o sa dorm
Pt ca poate vreti sa mai aflati despre corporalitatea mea, azi m-am spalat. pe corp + cap. special ca sa imi impartasesc intimitatea corporala cu voi pe blog.
La norocul meu, s-a luat apa. si la mintea mea, am crezut ca daca s-a luat la etajul 5 la etajul 4 mai sunt sanse sa mai fie apa. Surprinzator, am avut dreptate. La etajul patru apa curgea, pentru ca in timpul cand eu coboram scarile, apa urca pe teava.
Si brusc m-am gandid la ceva artistic, pe care o sa vi-l impartasesc si voua, pentru ca altfel n-are rost.
Ultima ma reprezinta mai mult pe mine cu clabucu-n par si pe burta. spumegand de furie
Victor Ali Frizestauer - Fisa bio-bibliografica
1923. Se naste la Weimar III Victor Ali Frizestauer
Mama – Anneta Iren Szabosz, cetatean german de origine maghiara. Catolica
Tatal – Ali Frizestauer cetatean german, Protestant. Din cauza impedimentului religios avea sa o curteze indelung pe Anneta Iren. Victor Ali nu va fi botezat protestant, dar pt ca urma sa traiasca in vremuri ale urii, va renunta la religie. Originile europene ale acestuia incep la 1688, cand soarta, sau mai degraba un accident ciudat i-au salvat unul din stramosi.
Mana soartei era alba pana la cot si acoperita de un pufusor blonzuliu. Mai sus de cot era acoperita de portul traditional: ca n imaginea alaturata
Munca campului, culesul de cartofi si alte plante rizomatice, fiind motivul pentru care mana era dezgolita pana la cot. Familia Frizestauer a pastrat de-alungul istoriei aceasta inclinatie (atat a trupului – evidenta prin culegerea poamelor pamantului, cat si a apetentelor teoretice ale lui Victor Ali)
1926-1933 Victor Ali Frizestauer nu merge la gradinita. In schimb, Michael, asa cum este alintat de familie, este dus in munti, la un sanatoriu pentru a-i vindeca scolioza si mica cocoasa (mostenire de familie, sec XVII)
Aceasta izolare va avea efecte dezastruoase asupra personalitatii viitorului scriitor, dar va fi o influenta capitala asupra operei scriitorului
In aceasta perioada apar primele lecturi. Cabanierul si tot odata maître d’ al sanatoriului, ii pune in mana o editie din Thomas Mann, Der Zauberberg, editie cu autograf inmanata direct de autor, in 1924, dupa ce parasise stabilimentul. Primele pagini au mers ingrozitor de greu, de pe la jumatatea cartii, Michael Ali isi intra in mana si reuseste sa citeasca fluent, chiar daca era vorba de limba germana.
1933 Michael Ali Frizestauer paraseste sanatoriul, maître d’ oferindu-i cartea cadou. Despartirea aceasta marcheaza si despartirea de copilarie, asa cum avea sa noteze in jurnal. Plecarea a fost cauzata de schimbarile politice si de intrarea tatalui in Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei. Familia renunta la orice nota de non-germanism. Tatal: Jozeph Frizestauer, numele scris pe fuga in acte oficiale, pe fuga si pe negandite va cauza moartea acestuia. “accident de tren” varianta oficiala.
1935 – prima fotografie a tanarului Michael Ali Frizestauer: 
Fulgerul de pe maneca uniformei va aminti de blugii unui critic literar romanesc, intre cele doua simboluri vestimentare nu este aparent nicio legatura.
1933-1943: Anii de scoala, decurg in regula, fara evenimente notabile.
1943: La varsta de 20 de ani, Michael Frizestauer fara sa fi fost nevoit sa verifice daca pe frontul de est sau de vest se petrece ceva “nou”, planuieste sa urmeze cursurile universitatii. Daca istoria personala a trupului sau l-a ferit de ororile razboiului, “the German favorite past time at that moment”, si anume cocoasa si scolioza care au revenit dupa ce tratementul cu Zauberberg a fost incheiat, istoria mai larga, in care si restul oamenilor sunt cuprinsi avea sa-i joace feste. Planurile sale universitare aveau sa fie amanate pe perioade nedeterminata. Universitatile fura transformate in guri de tun impotriva dusmanilor imperiului, si totodata legitimatoare ale acestuia. Cele care s-au opus au fost lichidate.
1943-1950 perioada incerta atat a istorie corporale cat si a celei mai generale. Nu se pastreaza date sau documente despre Frizestauer. Se poate presupune ca a emigrat in Olanda, devenind cocota, sau mai rau, prostituat. Aceasta speculatie poate motiva bolile rusinoase care spre sfarsitul vietii aveau sa afecteze si istoria neurologica a teoreticianului.
in acelasi timp, istoria corporala isi privea mai departe, linistita, declinul. Preluand modelele politice si universitare ale momentului, cum nu putea avea acces direct la ele, Frizestauer castiga un apetit pentru teoretizare si pentru gasirea unei explicatii (discurs al puterii) asupra chinurilor trupului sau si a chinurilor trupurilor celorlalti. Care trupuri, dupa cum tot istoria ne invata pot fi personal-individuate sau colective. Ramasitele arheologice ale epocii indica faptul ca, trupul era privit mai degraba ca colectivitate.
Anii ‘50: acesti ani, dincolo de influenta asumata in forurile interioare, ce va incununa teoria literara si practica a tanarului teoretician, il gasesc pe Frizestauer inapoi in Weimar. Mai exact in orasul Dessau. Aici putea fi vazut in compania (discreta, pentru ca ceilalti nu pareau sa-i recunoasca corporalitate) lui Walter Gropius, Hannes Meyer şi a directorului declinului artistic şi existenţial, Ludwig Mies van der Rohe. Frizestauer este singurul membru al Bauhausului dupa 1933, totodata singurul reprezentant Bauhaus in teoria literara.
1950(?)-1969. Ultimul an e marcat de moartea lui Walter Gropius. Marcata de Frizestauer la Dessau printr-un fulminant discurs funerar, in lipsa corporalului defunct, in acel timp prezent in America.
Frizestauer puncteaza principalele teorii: Cea a non-obligativitatii prezentei, exemplificata prin relatia si intalnirile sale cu Gropius, desi acesta parasise Germania in 1934. Tot asa nici un personaj nu este prezent-prezent in textul literar, avea sa completeze Frizestauer, in prima sa mare lucrare teoretica: Aspecte preliniare asupra non-obligativitatii prezentei, in Teoria Literara. (1952)
1954 – Istorie corporala-istorie congenitala, Eseuri despre situatia de fapt. Lucrare cu caracter eseistic, pe alocuri polemica, pornind de la traseul teoretic impus de debutul teoretic.
1952-1954 perioada de colaborare cu varii reviste si personalitati ale momentului. Elaborarea conceptului de germeneutica, ca legatura dintre circularitatea istoriei generale si directetea istoriei corporale. Aceste 2 instante trasabile autobiografic ii vor marca discursul teoretic pe intreaga lui durata si consistenta.
1958- Dupa ani de munca fizica si intelectuala, Frizestauer prezinta publicului opera sa magna. Despre cercetarea germeneutica.
Data mortii este incerta pana in ziua de azi. Daca ar fi sa urmam ideile sale expuse in intreaga opera, dar mai cu seama in ultimul interviu, autorul este inca prezent, corporalitatea sa neavand nimic in comun cu temporalitatea maselor.
Cititi si interviul, luat probabil postmortem, de Adrian Haidu. http://bucharestian.wordpress.com/2010/01/31/interviu-cu-frizestauer-teoretician-german/
am visat ca plecam la paris
si am ajuns in roma
eram in pantaloni scurti si nu stiam sa trec strazile
tot orasul era plin de ruine glorioase
“Palatul” palatul
tocmai ce ajunsesera ciclistii din Giro D’Italia
si Papa Ratzinger le tinea un discurs
apoi unul din comentatori ii oferi un colan
asteptam in shortul meu de baie la trecerea de pietoni
in buzunar nu aveam decat cheia de la hotel
camera 26
in rest, nimic
dupa ce discursurile s-au incheiat ciclistii au inceput sa pedaleze
lejer si intins, pfffuiii
intr-un mars onorific
“ultima oara cand m-am intalnit cu ea, a lesinat”
spusese un comentator TV
iar imaginile ne ofereau o soprana grasa
cu gusa
si cu parul portocaliu
isi puse un guler larg
lung cam de vreun metru
din voal
cu o culoare asortandu-se cu parul
si-n timp ce facea toate acestea:
“andiamo, andiamo felice aaaaa ha haaa ha haaa aa a aaaa”
apoi am inceput sa mergem cu totii
inspre Palat, intr-un pas
se facuse verde si puteam sa trecem
Palatul era o ruina caramizie, circulara
careia ii construira scari din lemn frumos la culoare
evident erau construite in asa fel incat turistii sa nu poata merge
atat erau de frumoase
mergeam si soprana continua sa cante
cautam, cel mai probabil
sa te anunt ca
“iti scriu din Roma”
si asa mai departe
…………………….
Ce faci? Ai adormi tu acum?
………
Din aceeasi clasa de interese, cititi Roxana!
