-Buna ziua, cum facem astazi, vorbiti voi sau vorbesc tot eu
-Nimeni nu zice nimic, nimeni nu a zis.
-Bine, atunci o sa vorbesc tot eu Dar voi ce ati mai facut
-Nimeni nu a facut nimic, nimeni a zis.
-Dar mi se pare mie, sau voi sunteti posomorati aratati de parca ati fi posaci Va sperie spectrul noii gripe sau sunt alte cauze
-Dar eu nu sunt posac, raspunse in sfarsit
cineva.
-Da Incep sa vorbesc daca voi nu ziceti nimic Dar rau faceti Bun Incepeam data trecuta Dar daca nu are nimeni nimic de prezentat
-As putea sa prezint eu, am gasit o legatura intre Nichita Stanescu si un cantec pe care-l canta un prieten de-al lui, un pictor, i-am uitat numele, si la un momentdat, chiar nichita incepe sa cante, intr-o emisiune la televiziune, am inregistrarea
-Nichita Stanescu Nu Cu pictorul Dumitrescu Nu Dar ceea ce vrem noi sa facem aici este altceva Sigur ma intereseaza modernismul Poeticile avangardiste ale secolului XX (…) Nu va inchipuiti un artist care sta deasupra lumii sale Da exista Unul dintre acestia e Picasso Dar pe cat de genial pe atat de de neincredere El este tot timpul deasupra lumii acestea Pe de alta parte miscarea aceasta paroxistica a formelor artificiale (…) Ochiul multor poeti dar sunt poeti influentati de pictori, cine, propriu-zis experimenteaza Ochiul acesta devine un instrument perfectionat
-Se poate?
-Da sigur, intrati
-Asa intra primul membru al sedintei.
Ochiul acesta devine un instrument perfectionat ce poate sa urmareasca cele mai fine modificari in perceptie
-Mai aveti scaune libere
-Da Ramaneti, ramaneti
mai mult decat atat corpul devine un intreg sistem asemanator dar imaginatia slabeste pentru ca corpul nu poate tine ritmul cu aceste schimbari parazitare
-Parazitare…
si cei mai mari poeti programeaza aceasta miscare a negatiei dar tine de melancolic sa fabrici un obiect frumos
-Mai aveti un loc liber
-Desigur intrati, daca mai aveti unde sa stati
obiect frumos in care individul risca sa nu se mai identifice de multe ori nici artistul nu se mai recunoaste in sine
-Poc! zise primul membru al sedintei dupa ce se transforma intr-un cartof
la unii poeti mai putin radicali Sunt poetii evrei din Romania nu mai mici sau mai neinsemnati ca cei din Apus se intalneste ideea in diferite ipostaze
-Poc, zise si al doilea, spre frica secretarului de redactie care nu voia sa i se intample acelasi lucru. Asa ca stranse mai tare pixul intre degete si continua
se recunoaste la Ilarie Voronca si Victor Brauner care fac pictopoezie
-”Pictopoezianuepoeziepictopoezianuepicturapictopoeziaepictopoezie” ceea ce facu alte trupuri sa se suprasatureze in amidon de tuberculi. Poc Poc Poc
Dar pictopoezia chiar si cand are de a face cu o pletora de metafore
care recunoaste obiectivitatea propriei poezii
in obiectivitatea universului
-Poc, mai ramasesera doar secretarul de sedinta si ultima venita Maicuta din Colt, ingemanati de dorinta lor de a nu deveni cartofi.
Asta e voronca dar ideea aceasta a perceptiei anti-identificare
dar poezia aceasta are un aspect melancolic
-Poc! maicuta lasa loc unei mandrete de cartof cu tichiuta neagra.
Secretarul ramasese singura persoana umana si continua sa scrie, constientizand ca tocmai scrisul acesta performat de el este singura lui scapare.
Si dupa ce a scapat doar cu un picior atins, sontac-sontac cobori trei etaje pana la secretariat, plin de speranta ca o sa poata fi primit la master desi nu a dat examen. carand pe umar micul cartof timid, cu tichiuta neagra. Pe scari calca intr-o pletora de cartofi.
